Tag Archives: intercomfilm

Ștrumpfița la cratiță

„Ștrumpfița mea gospodină!” mă lăuda mama, pe la 6-7 ani, când mă vedea că-mi strâng lucrurile de prin cameră. Nu se întâmpla asta foarte des, dar când se întâmpla mama era tare mândră de mine.

Anii au trecut, „Ștrumpfița” a crescut și s-a mutat la casa ei, unde a trebuit să devină gospodină cu adevărat, fie că i-a convenit, fie că nu. A învățat cum se manevrează mopul și mașina de spălat, a descoperit că aragazul nu mușcă dacă vrei să gătești ceva pe el și a dobândit curaj să deschidă chiar și cuptorul.

Ștrumpfița nu gătește în fiecare zi. Dacă stau bine să mă gândesc, Ștrumpfița refuză să gătească în zilele care se termină în „i”. Dar și când o face, iese o mâncare așa bună că te ștrumpfo-lingi pe toate degetele de minim două ori!

O singură dată a reușit s-o ștrumpfească în așa hal încât a zis că nu mai calcă în bucătărie o perioadă. Nu a dat foc la casă, nu a ars mâncarea, nu a băgat panica-n vecini! Doar că tot pe ce punea mâna, refuza să stea și o lua la ștrumpfo-sănătoasa, pe sub masă, pe sub dulap, pe gresie. Din Ștrumpfița (Smurfette) se transformase în „Bleguțul” (Clumsy).

În primă fază a scos din ștrumpfo-ngelator un piept de pui congelat. L-a băgat la microunde și a pregătit tigaia. Când s-a auzit ștrumpfo-sunetul magic al cuptorului cu microunde, a scos pieptul și l-a pus pe tocător. A luat cuțitul din ceramică din ștrumpfo-sertar și și-a adus aminte de vorbele iubitului ei ștrumpf: „Ai grijă să nu scapi cuțitul pe jos, că-i sare vârful!”. L-a strâns cu putere și a dat să taie prima bucată din pieptul de pui, moment în care printr-o „extorsiune a unui degajament al unei construcții în apă” cuțitul i-a ștrumpfo-sărit din mână și a ștrumpfo-aterizat direct pe gresie.

Ștrumpfița a închis ochii și a început să spună toate ștrumpfo-rugăciunile pe care le știa: „Papa Ștrumpf al nostru care ești în ciupercă/ Sfințească-se ștrumpfii tăi/ Vie Ștrumpfăția ta…” precum și „Ștrumpf, Ștrumpfel al meu, Ce mi te-a dat Ștrumpfozeu…” 

Apoi, și-a făcut curaj și a aruncat o privire spre cuțit. Era clar. Dădu-se cu bâta-n ștrumpf! Vârful cuțitului dispăruse, fără urme de întoarcere…

A luat cuțitul de pe jos și l-a aruncat în chiuvetă, țipând: „Du-te-n ștrumpfu meu!”.

Și-a spus că e doar un ghinion și a continuat să ștrumpfo-gătească. Totul părea să meargă ca pe ștrumpfi, iar Ștrumpfița era foarte entuziasmată. Cânta și dansa în timp ce amesteca în tigaie pieptul de pui și legumele și era convinsă că nu se va mai întâmpla nimic rău. Doar nu putea să dea cu ștrumpfii-n fasole de două ori în aceeași zi.

Dar astrele nu au ținut cu ea și în secunda doi, a văzut capacul de la tigaie cum își ia avânt și zboară în aceeași direcție în care zburase și cuțitul. Și dacă acesta era deznodământul era ștrumfastic! Dar când a dat de gresie, capacul s-a zbârlit în așa hal încât și-a împroșcat sticla în toată bucătăria.

Ștrumpfița și-a pus o mână-n șold și a închis aragazul. Se resemnase cu gândul că nu era ziua ei norocoasă și nu voia să mai facă alte belele. Deh, omului sărac nici ștrumpfii nu-i trag…

A luat ștrumpfo-mobilul din poșetă și l-a sunat pe Ștrumpful Șef de Trib:

– Dragul meu, ți-am mai spus cât de mult te ștrumpfesc?

– Ce-ai făcut, de ai vocea asta mieroasă, Ștrumpfițo?

– Am stricat cuțitul pe care l-ai cumpărat tu și am spart și capacul de la tigaie! Nu mă certa…

– Asta e. Nu te descuraja! Ai o zi mai proastă… și ce faci bun de papă?

– Ei fac bun? Nu mai fac nimic… o să mai gătesc eu la paștele ștrumpfilor!

O bună perioadă de timp Ștrumpfița nu s-a mai atins de tigăi și cuțite iar Ștrumpful Șef a preluat controlul ștrumpfo-bucătăriei, salvând restul oalelor și țucalelor de la o moarte ștrumpfo-sigură!

afis-mic-Strumpfi

Și pentru că dintotdeauna mi-au plăcut ștrumpfii și am urmărit toate desenele animate și toate filmele de aventură și comedie, în care ei erau protagoniștii, nu voi rata nici ultimul film: „Smurfs: The Lost Village (Strumpfii: Satul Pierdut)”, care va fi lansat în România pe 31 martie 2017, după cum ne anunță cei de la InterComFilm.

Astăzi chiar am revăzut primele două animații: The Smurfs și The Smurfs 2 și m-am amuzat teribil. Și chiar dacă filmul cel nou nu este realizat în același stil, ci este concentrat 100% pe viața ștrumpfească, fără teleportări în New York și ștrumpfi care folosesc tehnologia pentru a-și salva pielea, sunt convinsă că-l voi savura la fel de mult.

Text scris pentru proba 10 a concursului Spring Superblog 2017, sponsorizată de InterComFilm.

„Arrival / Primul contact” – La povești cu omulețul verde

Amy Adams as Louise Banks in ARRIVAL by Paramount Pictures

Amy Adams as Louise Banks in ARRIVAL by Paramount Pictures

Nu ne gândim în fiecare zi la o eventuală întâlnire cu extratereștrii dar și când o facem, o mie și una de întrebări ne pătrund în minte. Ne gândim dacă am avea curajul să rămânem pe poziție și să nu fugim mâncând pământul, ne întrebăm dacă am reuși să ne înțelegem cumva cu ei și ne facem o listă cu întrebările pe care le-am adresa, dacă am găsi un limbaj comun. 

Din copilărie îmi amintesc discuțiile târzii dintre tatăl meu și ai săi prieteni, când sticla de vin era pe terminate și ideile năstrușnice le acaparau interesul. Fiecare avea o altă perspectivă despre civilizațiile extraterestre, dacă există, dacă sunt doar o invenție menită să ne bage-n sperieți, dacă ne-au vizitat vreodată și dacă nu, cum i-am convinge să vină pe la noi. Îmi aduc aminte cum mă băgam și eu în conversațiile lor și spuneam că dacă i-am invita la o porție din sarmalele mamei, sigur nu ne-ar refuza. Toată lumea râdea iar mamei îi creștea inima-n piept.

Pe atunci nu pricepeam mare lucru și la auzul cuvântului „extraterestru” în minte mi se proiecta un omuleț mic, verde, cu doi ochi mari și un combinezon alb cu glugă, care piuie ca un pui de găină și călătorește cu o farfurie zburătoare. Și la urma urmei, acum că stau mai bine și mă gândesc, îmi înțeleg cumva logica de atunci: dacă extraterestrul călătorea cu o farfurie zburătoare, de ce n-ar fi fost atras și de o farfurie cu sarmale? Măcar așa ar fi avut și stomacul plin.

Acum, însă, gândindu-mă la extratereștrii, îmi vine în minte doar scena din Familia Bundy, când micii verzui cu capul mare intrau pe geam și-i furau șosetele murdare lui Al. Și chiar dacă la început i-a fost teamă de ei, a reușit să găsească o metodă de comunicare și la final chiar s-au împrietenit, făcând poze și cântând la chitară împreună.

Cam așa îmi place mie să-mi imaginez o civilizație extraterestră: prietenoasă. Deși am vizionat multe filme în care totul se rezuma la războaie interplanetare, invazii și distrugeri masive, eu vreau să cred că dacă există cu adevărat viață pe altă planetă, aceasta nu va veni la noi în vizită cu intenții distructive. Și dacă nu am fi negativiști din fire, poate că nu ne-am gândi la ce-i mai rău când am descoperi urme de OZN prin lanuri de grâu.

Dar noi punem mereu răul în față: „Aaa, dacă au bătut atâta drum pân’ la noi, sigur vor să ne distrugă și să pună stăpânire pe planetă!”. Hei, poate au venit să facă cunoștință, măi! Așa cum vedeți în filme câte o familie care se mută în casă nouă și se duce cu plăcintă la vecini, să se prezinte, așa poate vin și ei la noi.

55872079

Dacă m-aș găsi față-n față cu un omuleț verde, mi-ar plăcea să cred că este atât de inteligent încât îmi poate citi și înțelege gândurile. Ar fi cel mai simplu mod de a comunica – telepatic. Așa că dacă impactul momentului mi-ar bloca limba și n-aș mai putea scoate două vorbe, micuțul verzui mi-ar traduce gândurile în limba lui extraterestră și mi-ar răspunde telepatic, în limba mea.

Și probabil, după ce aș finaliza seria de „Oh my GOD! Oh my GOD! Oh my GOD!”, l-aș teroriza cu întrebările:

  • Au vreo legătură cu apariția noastră pe planetă? Suntem înrudiți cumva?
  • De ce nu ne-au vizitat până acum sau dacă au făcut-o, de ce s-au ascuns?
  • Care este scopul nostru pe această lume? De ce am fost concepuți?
  • Care este stilul lor de viață? Cum se hrănesc, cum se înmulțesc, care este rutina lor zilnică?
  • Sunt mai evoluați decât noi și dacă da, cum au reușit să evolueze și în cât timp?

Acesta, bineînțeles, ar fi cazul fericit, în care telepatia ar funcționa și aș reuși să mă înțeleg din prima cu el. În caz contrar, nu cred că l-aș lăsa să plece de lângă mine până nu am găsi un limbaj comun. La urma urmei, de câte ori în viață te întâlnești cu șansa asta? Cum să o lași să-ți scape printre degete atât de ușor?

Dacă nu am reuși să comunicăm telepatic, aș încerca toate modalitățile posibile să-l pot stoarce de informații; bineînțeles, pe cale pașnică. De la desen, la muzică, la „limba gimnastică”, aș încerca orice. Aș apela și la cărți de tarot dacă ar fi necesar, la codul Morse și chiar la comunicarea prin aranjarea pietrelor lângă râu, a penelor de găină pe pământ și a hainelor în dulap.

Poster CC.indd

Același subiect îl abordează și noul thriller SF, ”Arrival / Primul contact”, ce a avut premiera pe 11 noiembrie 2016 în cinematografele din România. Extratereștrii au ajuns pe pământ, cu navele lor spațiale imense și încărcate de mister iar pământenii se zbat de ceasul morții încercând să descopere „De ce au venit?”. Pentru a afla răspunsul la această întrebare și, în același timp, dacă există vreun motiv de panică globală, umanitatea se bazează pe Dr. Louise Banks și ale sale cunoștințe în materie de lingvistică. Interpretată de actrița Amy Adams, faimoasa lingvistă caută să găsească o metodă de a descifra mesajele extraterestre și de a găsi calea cea mai diplomată pentru a le răspunde.

Încă din  trailer ne putem face o idee despre cât de dificilă este misiunea protagonistei, mai ales atunci când puterile lumii nu pot cădea de comun acord.

Amy Adams (right) as Louise Banks in ARRIVAL by Paramount Pictures

Amy Adams (right) as Louise Banks in ARRIVAL by Paramount Pictures

soyl_d040_11065_rgb

Pare un film captivant pentru care mă voi duce cu siguranță la cinema, când va fi difuzat și la noi în Galați. Chiar sunt curioasă ce abordare a avut regizorul Denis Villeneuve, cum și-a imaginat el întâlnirea cu extratereștrii și dacă este o viziune diferită față de celelalte pe care le tot vedem de câțiva ani încoace, la televizor. 

intercomlogo

Acest text a fost scris pentru proba 17 a concursului Superblog, sponsorizată de InterComFilm.

sursa foto: super-blog.eu; pinterest.com