Geografia în sistemul Montessori

Când am primit propunerea de a face cursul Montessori pentru învățământul primar, prima mea grijă a fost referitoare la domeniile Geografie și Istorie. De ce? Pentru că nu mi-au plăcut de niciun fel. Nici în gimnaziu, nici în liceu. Nu vreau să arunc vina pe profesori, nu vreau să arăt cu degetul, dar pentru mine a fost un chin să învăț la aceste două materii. Și asta pentru că eram nevoită să învăț pe de rost o mulțime de ani, de nume, de statistici și altele. Trebuia să învăț ca papagalul, deși în oglindă nu vedeam nici urmă de pene!

Așa că am fost un pic speriată de aceste două domenii, când am început cursul în India. Numai că, de la prima prezentare din Geografie, teama a început să-mi dispară, iar părerea a început să mi se schimbe. Orice domeniu poate fi minunat dacă ușa spre el e deschisă la timp și nu te împinge nimeni de la spate să-i treci pragul.

Acum, că am ajuns la finalul cursului, multe lucruri au început să se lege și mă trezesc de multe ori că exclam: ”Aha! Deci asta-i legătura!”, în timp ce învăț pentru examene.

Astăzi vreau să vă vorbesc un pic despre cum este introdusă Geografia în universul copiilor din învățământul primar, în sistemul Montessori.

După cum am mai specificat, copiii din planul al doilea de dezvoltare (6-12 ani) au o curiozitate de nestăpânit față de tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, în lume, în Univers. Uneori, nu prea reușim să vedem asta, căci suntem prea preocupați să ne axăm pe ceea ce am vrea NOI să îi intereseze pe copii – dar asta e o altă poveste. Copiii vor să afle ”de ce?” și ”cum?” se întâmplă lucrurile. Și le place la nebunie să nu le dezvălui tu toate informațiile, ci doar să le dai un indiciu și să-i lași pe ei să descopere mai departe. Dar și aici e un schepsis: trebuie să le stârnești interesul, atunci când le oferi prezentarea. Dacă nici ție nu-ți place ușa pe care o deschizi, să nu te aștepți ca micuțul să fie curios de ceea ce e în spatele ei!

De aceea, pentru Geografie, Maria Montessori a venit cu o primă poveste, pentru a le oferi copiilor o viziune de ansamblu asupra întregii lumi. A vrut să le ofere întregul Univers și pentru că era conștientă că Universul nu o să încapă niciodată într-o sală de clasă, a ales să îl prezinte apelând la imaginația copiilor. Și cred că suntem cu toții de acord că micuții au o imaginație debordantă la vârsta asta! Nu îți trebuie niciun curs ca să observi acest lucru.

Povestea apariției Universului îmbină știința cu religia, oferindu-i copilului oportunitatea de a alege ce să creadă. Este menționată o putere divină, este discutată și dezbătută existența ei dar nu este stabilită nicio concluzie universal valabilă. Iar pe parte de știință, este prezentat modul în care a luat naștere planeta noastră, dintr-un nor imens de praf și gaz care se învârtea în jurul soarelui. Dar totul este prezentat sub forma unei povești – există personificări și scene memorabile introduse cu ajutorul unor planșe (Dansul elementelor) sau experimente (Eruperea vulcanului). Însă, ideea subtilă pe care încercăm să o sădim este că fiecare lucru din lume are un rol bine stabilit și urmează niște legi nescrise, care îi permit să interacționeze cu celelalte lucruri și să păstreze echilibrul și armonia.

Povestea apariției universului este un punct de pornire pentru copii. Următoarele prezentări au toate legătură cu această primă poveste. E ca și cum le-ai oferi copiilor o imagine și apoi, progresiv, ai mări imaginea și ai începe analiza detaliilor. Mai pe românește, în loc să deschizi manualul și să predai niște lecții în funcție de cuprins sau planificare, pleci de la o imagine de ansamblu și îl îndrumi apoi pe copil să conecteze la acea imagine toate informațiile pe care i le prezinți în continuare. Astfel, toate prezentările vor avea legătură între ele și copilul va face conexiunile singur.

Geografia este explorată de către copil cu ajutorul poveștilor, jocurilor, demonstrațiilor și experimentelor. Unele concepte sunt introduse cu ajutorul unor planșe care stimulează imaginația copilului, altele sunt dovedite pe loc cu ajutorul experimentelor.

Și ce poate fi mai interesant decât să ai posibilitatea să descoperi de unul singur cum funcționează legile Universului? Să observi efectele rotației și revoluției planetei noastre și cum afectează ele alegerile pe care le-au făcut oamenii de-a lungul timpului. Cum au influențat decizia lor de a-și stabili domiciliul și de a-și satisface nevoia de hrană, de exemplu? Cum au luat naștere râurile și cum au influențat ele așezările umane?

Iar atunci când micuțul va înțelege că orice lucru din lume își urmează propriile legi și că astfel ajută la menținerea acelui echilibru din Univers, va realiza că „legea” nu trebuie privită ca pe o constrângere, ci ca pe ceva ce ne ajută să trăim în armonie. Și va dori și el să contribuie la această ordine!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: