Forever Clean 9 – 9 zile care te ajută să-ți schimbi stilul de viață

Știi momentul acela când te trezești dimineața, treci prin fața oglinzii, arunci un ochi și mergi mai departe, dar brusc simți nevoia să faci doi pași înapoi, să te mai uiți o dată și rămâi blocat în fața ei? Și nu de bine ce arăți!

Mai faci un pas spre oglindă, te apropii timid de ea și începi să te analizezi. Ptiu, drăcie, când au apărut fălcuțele  astea? Și parcă văd și un soi de gușă de pelican cum se formează sub bărbia-mi finuță. Și parcă dacă zâmbesc, totul devine mai pronunțat.

Începi să cobori privirea și parcă vezi cum talia-ți de viespe nu mai e unde trebuia să fie. A dispărut și ca prin minune, o burtică de graviduță în luna a treia s-a instalat în locul ei. Să nu mai vorbim de brațe și picioare, pe care nu le mai recunoști deloc.

Și, clar, te apucă nervii. Când? Cum? De ce?

Tot tu îți răspunzi apoi: zilnic, draga mea, când amâni băutul apei, mâncatul sănătos, la ore potrivite și fugi de sport ca dracu’ de tămâie. Te uiți fioros la reflexia ta și spui „De mâine schimb tot!”. Nu de azi, că deja a început ziua de câteva minute, Marte e retrograd, plouă afară și pisica pare supărată. Sigur n-o să-ți meargă bine dacă începi de acum. Mâine va fi momentul ideal!

Iar mâine treci prin fața oglinzii cu ochii-nchiși, te duci direct în baie, arunci un prosop pe cealaltă oglindă și îți vezi de viață. Și mai faci așa câteva săptămâni până prinzi curaj să te mai uiți o dată la tine și urci, din nou, în același carusel. Mâine, mâine, mâine…

Prin asta am trecut eu acum câteva săptămâni până când am zis STOP! Mâine acesta nu vine cu ambiția la pachet. Ambiția trebuie să pornească din mine.

Pachetul Clean 9 de la Forever Living

Drept urmare, m-am hotărât să încerc programul Clean9 pentru detoxifiere. Am pus lacăt la oalele cu mâncare, m-am aprovizionat cu verdețuri, carne de pui, fructe, legume și apă din belșug și am zis gata, 9 zile mă țin de treabă, fie ce-o fi!

Să vă povestesc un pic despre ce înseamnă acest program Clean9:

  • Este un program de detoxifiere care te ajută, pe parcursul a 9 zile, să devii mai suplu și mai sănătos. În doar 9 zile, vei elimina toxinele acumulate, care te pot împiedica sa asimilezi pe deplin nutrienții din hrană, vei reuși să-ți controlezi apetitul, te vei simți mai ușor, mai energic și chiar mai vesel.
  • Ce conține pachetul Clean 9? Păi, e simplu, 90% din ceea ce vei avea nevoie pe parcursul dietei și anume: 2 flacoane x 1l de Forever Aloe Vera Gel (ajută la detoxifierea tractului intestinal și la maximizarea absorbției nutrienților), 9 pliculețe de Forever Fiber (oferă un amestec brevetat de 5g de fibre solubile în apă, ce ajută la menținerea senzației de sațietate), 18 tablete Forever Therm (oferă un amestec puternic de extracte din plante și vitamine care pot ajuta la susținerea metabolismului), 54 de capsule gelatinoase Forever Garcinia Plus (poate ajuta corpul să ardă mai eficient grăsimile și să suprime apetitul prin creșterea nivelului de serotonină) și 1 plic de Forever Live Ultra (o sursă bogată de vitamine și minerale cu 17g de proteine la fiecare porție).

Și acum voi înceta să mai dau copy paste din broșura Clean9 și vă voi spune povestea mea:

În prima zi, m-am trezit înainte să sune alarma și asta pentru că eram foarte entuziasmată să încep cura, să văd care-mi vor fi reacțiile, dacă mă voi simți mai energică, așa cum citisem în broșură, dacă voi leșina sau nu de foame, dacă voi simți nevoia de mai multă apă etc.

Am intrat în bucătărie și am luat micul dejun, constând în 2 capsule gelatinoase Garcinia. După 30 de minute, înainte de a pleca la serviciu, am băut 120 ml de Forever Aloe Vera Gel, un pahar de apă și am luat o tabletă Forever Therm cu alt pahar de apă.

Nu știu alții cum au dus la bun sfârșit programul dar eu am avut musai nevoie de alarmă pentru fiecare pas, cel puțin în primele 4 zile. Mai ales, muncind într-o clasă cu 28 de copii care necesită atenția ta în marea majoritate a timpului, eram convinsă că voi uita să iau vreo pastilă la un moment dat. De aceea, cu o seară înainte, am stat și am pus câte o alarmă pentru fiecare pas și bine am făcut!

Cum suna alarma, cum mă duceam în zona de bucătărie a clasei mele și luam pastilele, mai dădeam pe gât și vreo 2 căni de apă și mă întorceam la treabă.

Ceea ce m-a incomodat în primele zile a fost vezica mea, care într-o veselie îmi bătea în țeavă și mă trimitea în pas alert la toaletă. De fapt, era un semn bun, dar nefiind obișnuită să părăsesc sala de clasă atât de des, mi se părea ciudat.

O altă bilă albă a fost faptul că am ajuns acasă și eram tot plină de viață. Eu, care aterizam direct în pat, măcar vreo oră, două, zilnic, după muncă, am intrat în casă și am început să fac curat, l-am ajutat pe prietenul meu care avea o problemă cu laptopul și își prinsese urechile (chiar și el a fost surprins de ajutorul meu, căci în mod normal aș fi ridicat o sprânceană și aș fi făcut stânga împrejur, cu direcția somn) și m-am apucat de exerciții la aparatul meu ABS Generator.

În primele patru zile nu am simțit niciun disconfort. Din contră, parcă eram altă persoană, mai veselă, mai sociabilă, mai empatică. Nu mă mai deranjau lucrurile banale care în alte zile îmi măcinau nervii și mă făceau să mă transform.

În a cincea zi, însă, după ora prânzului, a început să mă doară capul puțin. Iar pe la 5 după-amiaza, am simțit pentru prima oară un gol mare în stomac iar starea mea generală nu mai era de bine. Acela a fost momentul în care am auzit drăcușorul de pe umărul stâng cum îmi șoptea: ”Vezi? Ți-am spus eu că nu o să reușești. Îți este foame. Cum să nu-ți fie? Ai mâncat în 5 zile cât mâncai la prânz într-o singură zi. Hai, du-te și atacă frigiderul!”. Numai că ceea ce nu știa drăcușorul meu era că îngerașul de pe umărul drept se ambiționase în așa hal, încât era dispus de orice ca să-l facă să tacă din gură.

Drept urmare, m-am întins în pat, am luat sticla de apă lângă mine și am așteptat să treacă momentul critic. Am apelat și la prietenul meu de nădejde, mărul și în 20 de minute mi-am revenit. Am hotărât să mă culc mai devreme în seara aceea, ca să evit alte momente critice iar a doua zi am fost din nou „fresh”.

O altă tentație a apărut când am plecat în excursie cu copiii. Am făcut un popas într-un loc minunat, unde se ținea un târg cu toate bunătățile din lume. De la slăbiciunea mea, telemeaua de oaie, la tobă, șunculiță afumată și șorici, toate ispitele erau acolo! Atunci a intervenit colega mea, Simona, care m-a luat de mâneca și mi-a spus: ”Nu ai voie! Nu te îneca precum țiganul la mal!”. Am depășit cu brio și momentul acela!

Nu vreau să mai lungesc mult povestea, cert este că am făcut cea mai bună alegere cu programul Clean 9. Pe lângă faptul că am eliminat toxinele din corp, am slăbit 2,5 kg și reflexia din oglindă nu mai este dușmanul meu, simt că am început să-mi formez un nou stil de viață. Nu mai mănânc orice, oricând, oricum! Am început să fac mișcare mai des, dacă nu în fiecare zi, măcar o dată la două zile, câte jumătate de oră. Deși prietenii îmi spuneau și înainte că sunt „disperată după apă”, acum ajung lejer la 2l de apă pe zi.

Din punctul meu de vedere, tot ce contează în astfel de situații este să-ți dorești suficient de mult și să nu mai găsești scuze pentru a amâna o schimbare. Nu există „de mâine”, „de luni”, „de la anul”. Există ACUM! Acum iei decizia, acum o pui în aplicare!

Și atunci când începi ceva, este foarte important să duci până la capăt! Tentații, ispite, drăcușori pe umeri, oferte de shaorma vor fi oricând. Ideea e să ajungi noaptea în pat și să fii mulțumit cu deciziile pe care le-ai luat pe parcursul zilei.

Lansarea cărții „Femei perfect de imperfecte” – un vis devenit realitate

Atunci când unul din visurile tale devine realitate, amalgamul de emoții care te învăluie este copleșitor!

DSC_0465

Totul a început de la o idee minunată, venită din partea fetelor cu care scriu la Belvarevistă online pentru femei perfect de imperfecte: cum ar fi să scriem o carte? Cum ar fi să ne mutăm ideile din online în offline? Gândul ne-a surâs tuturor și ne-am apucat de treabă. Ce-i drept, celelalte fete au fost mai harnice decât mine și au terminat de scris capitolele lor înainte ca mie să-mi vină măcar o idee despre ce aș putea concepe. Ca să fiu sinceră, am avut câteva clipe când chiar credeam că voi renunța la proiect, că mă voi retrage din Belva, pentru că inspirația mă abandonase de tot.

Dar tot ele, fără să știe, m-au impulsionat să-mi pun povestea pe hârtie. Am citit capitolele lor și mi-am zis: „Da, am trecut și eu prin momente de cumpănă, am avut și eu experiențe extraordinar de plăcute și incredibil de crunte, despre care aș putea scrie.” Și m-am apucat de scris!

DSC_0443

Capitolul meu din cartea ”Femei perfect de imperfecte” a fost scris într-o singură zi. M-am așezat la laptop și mi-am spus că nu mă ridic din fața lui până nu termin. Mi-am cules amintirile, mi-am deschis toate sertarele sufletului și am așternut în 26 de pagini tot ce am considerat că merită citit. Am scris despre viața sentimentală, despre cum mi-am găsit sufletul pereche din prima dar am făcut marea greșeală să-l dau la o parte, crezând că va răsări în viața mea cineva mai bun, care să-mi ofere mai multă fericire; am scris despre regăsirea noastră și cum am așteptat ani de zile pentru a-l avea din nou în brațele mele; am scris și despre moartea tatălui meu, care m-a distrus pe interior dar m-a și împins de la spate, spre un alt drum, spre o altă meserie, pe care am ajuns să o iubesc; și, nu în ultimul rând, am încercat să transmit ideea că orice rău duce la bine, că orice șut în fund e un pas înainte și că atunci când te simți ajuns la pământ, tot ce-ți rămâne de făcut e să te ridici, să te scuturi și să mergi mai departe.

Câteva din cuvintele acestea am reușit să le rostesc și în discursul meu, ieri, la lansarea cărții. Nu știu cât de coerentă am fost, cât de tare mi-a tremurat vocea, dar știu că am simțit din partea tuturor celor prezenți acolo o energie extraordinară, o energie care m-a cuprins de la călcâie la ultimul fir de păr din creștetul capului. M-a ajutat să mă bâlbâi mai puțin și să prind curaj mai mult și vinul delicios de la Vinimondo. Înainte să urcăm pe „scenă”, ne-a fost oferit câte un pahar de vin de către Valentin Ceafalău, cel care a dat și startul la eveniment.

DSC_0450

Pășisem pe terasa localului Bistro Felix, din Iași, cu un singur gând: „Alexandra, trebuie să te ții pe picioare!”. Dar am văzut-o pe Andreea Ignat cum și-a deschis brațele cu lacrimi în ochi și am renunțat la orice scut, dând frâu liber emoțiilor. Mi-a părut bine să le revăd pe Belvele din gașca veche și să le cunosc pe minunatele Belve noi. Am avut un nod în gât și un ghem în stomac pe tot parcursul lansării, dar faptul că i-am avut alături de mine și pe mama mea și prietenul meu, m-a făcut să-mi țin echilibrul și să fac față tuturor trăirilor.

Iar despre clipa când am dat autografe, ce pot să spun? Nu credeam că mai există sentiment pe care să nu-l fi întâlnit. Bănuiam că e grozav să scrii dedicații oamenilor care sunt interesați de creațiile tale, dar nu îmi imaginam că este atât de înălțător, de încurajant, de inspirant! Mi-aș fi dorit să pot concepe pentru fiecare om care mi-a cerut autograful, un alt text, care să se muleze pe propria sa personalitate. Dar pentru că nu-i cunoșteam și pentru că am avut momente când mintea mi s-a blocat de la atâtea emoții, nu am reușit să fac asta. M-am uitat în ochii lor și am încercat să nu scriu bălării. Sper că am și reușit!

DSC_0513

Vreau să le mulțumesc celor care și-au făcut timp și au venit acolo, celor care ne-au susținut de pe margine, celor care m-au sunat să mă felicite și mi-au trimis mesaje pozitive dar și celor care nu au crezut în acest proiect, care l-au privit ca pe ceva irealizabil sau ca pe ceva trecător! Pentru că în viață nu ești înconjurat doar de susținători, trebuie să le mulțumești și criticilor; căci fără ei, n-ar mai fi haios.

DSC_0046 DSC_0056

sursa foto: Carmen Păun, una din minunatele belve

O educatoare La Fântâna fericirii

Te trezești dimineața ciufulit, cu pleoapele grele și cu dorința puternică de a arunca telefonul pe geam. Scoți o mână de sub pătură și te trec toți fiorii gândindu-te că trebuie să te dai jos din patul călduros, ca să dai startul unei noi zile. Și în secundele rămase înainte de a-ți schimba poziția corpului de la orizontală la verticală, visezi la un singur lucru: la ceva care să-ți dea putere, energie și să-ți ofere convingerea că poți duce la capăt tot ce ți-ai propus pentru ziua respectivă. Visezi la cafea!

funny-Batman-Superman-coffee-Meme-300x227

Hai să fim serioși! Nu toată lumea se dă jos din pat din prima, cu zâmbetul pân’ la urechi și cu o poftă de viață venită din neant, așa cum mai vedem prin filme sau reclame. Pentru majoritatea oamenilor, trezitul dimineața devreme este un chin: fața ți-e șifonată iar picioarele refuză să coopereze în drumul spre baie.

Iar singura care îți poate lumina dimineața este ea: cafeaua! Îți zâmbește în timp ce ia naștere în ibric, iar aroma ei îți umple bucătăria și sufletul de plăcere. Te transformă din vrăjitoarea cea rea, în Albă ca Zăpada; din Oana Zăvoranu, în Andreea Marin; din Florin Iordache, în Klaus Iohannis.

Cafeaua trezește partea pozitivă din tine, îți ascute toate simțurile și îți dă energia necesară pentru a avea o zi cât mai productivă.

Dar ce te faci în cazul în care alarma nu sună la timp și te trezești cu 10 minute înainte de a-ți începe programul la serviciu, cum am pățit eu azi dimineață? Ce-ți trece prin minte în momentul în care te uiți la ceas și realizezi că nu ai timp decât pentru a te îmbrăca și a fugi pe scări spre mașină?

Nu este nici: „Văleleu, n-am timp să mă machiez!”, nici „Văleleu, n-am timp să fac duș!”. Primul gând este: „Vai de capul meu, n-am timp să-mi beau cafeaua!”.

Și de aici pornește tot scenariul: „o să ajung la muncă, o să fiu nevoită să intru direct în pâine, o să casc toată ziua, n-o să am chef de nimic și, drept urmare, n-o să pot fi productivă deloc!”

teacher-instant-teacher-dust-add-coffee-t-shir-men-s-premium-t-shirt

Nu știu cum stă treaba în alte meserii, dar pentru o educatoare cafeaua de dimineață este vitală. Pentru că intri pe ușa grădiniței și nici nu apuci să dai jos geaca de pe tine, că trebuie să-l ajuți pe un prichindel să se dezlege la șireturi, pe unul să-și ungă felia de pâine cu unt și pe altul să-l desprinzi din brațele mamei, cu promisiunea că va veni repede să-l ia. Și dacă nu reușești să-l consolezi pe cel din urmă din prima, mai trebuie să stai câteva minute cu el în brațe, timp în care mai apar câțiva pe lângă tine care vor: să le ascuți creioanele, să le dai plastilină, să le faci codițe împletite, să le faci fundiță la șnurul de la pantaloni etc. Și toate acestea e important să le faci cu zâmbetul pe buze și căldură în privire, căci copiii simt dacă ești stresat și cu energia la minimum. Nu o spun cu răutate, dar parcă au un mic senzor care depistează gradul de epuizare al adultului și vor să-i testeze limita răbdării.

Și dacă astrele ți s-au aliniat aiurea și nu ai apucat să bei cafeaua înainte de a păși pe teritoriul micuților, undeva în adâncul minții tale se declanșează un țipăt de disperare. Oricâte giumbușlucuri ar face oamenii în miniatură, oricât de drăgălași ar fi atunci când țopăie pe lângă tine și-ți chicotesc în ureche, gândul îți fuge tot la gura aia de cafea salvatoare.

Teachers Love Coffee

Nu mi s-a întâmplat de multe ori să mă trezesc târziu și să nu apuc să beau licoarea magică acasă, dar în acele puține dăți am simțit că o iau razna la muncă și tot ce-mi doream era să apară în dreptul meu un aparat de cafea. Să-mi pot procura porția de fericire în câteva secunde, fără să ies din raza vizuală a copiilor, fără să părăsesc incinta clasei. Căci, dacă abia reușesc uneori să lipsesc un minut pentru a mă duce la toaletă, nici nu se pune problema să găsesc vreun moment liber, în care să fug la magazinul de peste stradă, pentru o cafea.

Și pentru că m-a măcinat problema asta, am început să mă interesez în stânga și-n dreapta și să caut soluții. Astfel, am descoperit fântâna fericirii: furnizorii de servicii pentru aprovizionare cu apă și cafea – La Fântâna.

160825_LFA_a&c_roll-up_85x200cm_150dpi_outline

Chiar dacă serviciile furnizate de ei sunt dedicate în mare parte companiilor, oamenilor care își desfășoară activitatea la birou și la întâlniri de afaceri, mie mi-au făcut cu ochiul câteva dintre abonamentele lor și mi-au dat impresia că s-ar mula perfect și pe nevoile cadrelor didactice. Căci oamenii de afaceri nu sunt singurii consumatori de cafea și apă. Așa cum ei își doresc un pahar sănătos de apă la birou și o ceașcă de cafea în pauza de masă, așa ne dorim și noi!

Abonamentul Feliz, spre exemplu, ar fi ideal pentru numărul de angajați din grădinița unde lucrez eu. Acest abonament implică livrarea și instalarea unui echipament Senseo Sarista și aprovizionarea cu 2 kg de cafea pe lună. Și nu orice fel de cafea!

cafea

Cafeaua boabe Kafune este fortifiantă și intensă, fiind un brand propriu La Fântâna, realizat din dorința de a-ți readuce zâmbetul pe buze atunci când simți că totul se prăbușește pe umerii tăi. Gustul său încărcat de prospețime și vitalitate reușește să te transpună pentru câteva clipe pe un tărâm însorit, unde grijile și problemele dispar în totalitate. Aroma sa îți mângâie sufletul și-ți îndreaptă gândurile spre soluții și răspunsuri, spre partea plină a ceștii.

Iar echipamentul Senseo Sarista este realizat special de La Fântâna pentru a-ți garanta o experiență Kafune cât mai intensă. Astfel, boabele de cafea sunt râșnite în momentul preparării, oferindu-ți o ceașcă de cafea proaspătă și blândă ca o adiere de primăvară.

Și dacă vă temeți de posibilitatea de a avea dificultăți în a utiliza această mașină de cafea, vă mai subliniez un atuu pe care îl are abonamentul Feliz: asigură, pe lângă livrare și instalare, un training de utilizare al aparatului, mentenanță și service. 

Și pentru că o ceașcă de cafea de calitate superioară nu are nevoie doar de boabe proaspăt râșnite, se recomandă și instalarea unui purificator pentru apă, pentru a avea la îndemână în orice clipă apă filtrată din belșug, pentru prepararea cafelei.

La Fântâna oferă abonamente avantajoase și pentru purificatoare. Abonamentul Standard din Gama Deluxe oferă două variante de purificator, mic sau mare, în funcție de necesitățile clientului, cu schimbarea filtrelor și ozonarea la interval de 6 luni.

Un astfel de purificator, însă, nu este necesar doar pentru obținerea unei cești de cafea. Nu mă înțelegeți greșit, nu-i exclud din ecuație pe cei care nu sunt băutori de cafea. Apa este vitală oricărei ființe de pe această planetă. Și nu cred că există ființă care să nu prefere o apă curată, fără impurități.

Ca o scurtă paranteză, din proprie experință vă spun ca apa de la robinet, nefiltrată, are un gust care-ți întoarce stomacul pe dos. M-am mutat de curând într-un bloc fără lift, la etajul 5. Și din motive de lene cronică, într-o seară, am preferat să las bidoanele de apă plată în mașină, convinsă fiind că mai am suficientă apă în casă pentru restul serii. Din păcate, însă, m-am înșelat și am fost nevoită să îmi pun în pahar apă de la robinet. Să mai spun ce viteză am prins pe scări, înapoi la mașină, să aduc bidoanele, după ce am luat primul și ultimul gât de apă din pahar? Imaginați-vă un Road Runner blond, scârbit și deshidratat.

Și ca să închei în mod convingător acest text, vă las 3 motive pentru care eu visez să găsesc într-o dimineață, la grădiniță, echipamentul Senseo Sarista, împreună cu boabele de cafea Kafune și apa filtrată de purificatorul La Fântâna:

  1. Aș avea posibilitatea, în orice clipă în care mă simt stoarsă ca o lămâie, să mă revigorez cu o ceașcă de cafea gustoasă și aromată, fără să-mi fac griji că pun în pericol siguranța copiilor părăsind clasa. În mai puține cuvinte: ar fi la îndemână!
  2. Ar spori eficiența și productivitatea activităților pe care le desfășor zilnic printre copii, mai ales în zilele în care cei mici par a avea baterii noi, în timp ce eu simt că ar trebui să mă conectez la vreun încărcător.
  3. Și nu-n ultimul rând, aș vedea cu siguranță mai multe zâmbete la colegele mele de muncă. Dacă cei mici chicotesc necondiționat, fie că-i ploaie sau soare, fie că-i dimineață sau seară, adulții mai au nevoie și de un mic ajutor pentru a scoate dopamina de la naftalină. Și ce-i mai potrivit pentru a stimula hormonul fericirii în momente stresante, decât o ceașcă savuroasă de cafea, râșnită proaspăt și realizată cu apă filtrată?

lafantana-299x300

Acest text a fost scris pentru prima probă a concursului Spring Superblog 2017. 

sursa foto: pinterest.com; http://super-blog.eu

Cum să-ți alegi ținuta atunci când ești educatoare?

Fiecare femeie are un stil propriu, cu care se mândrește în fiecare zi când pășește afară din apartament. Dacă în casă ne mai ascundem de poliția modei și ne îmbrăcăm cât mai comod cu putință, atunci când ieșim în oraș ne place să ne scoatem în evidență toate atuurile, cu ajutorul ținutelor vestimentare.

Ei bine, asta nu este valabil și în cazul educatoarelor. Dacă la alte locuri de muncă poți să-ți alegi din garderobă o cămașă elegantă și o fustă scumpă, să încalți o pereche de pantofi cu toc și să-ți asortezi la ei o geantă fabuloasă, atunci când te pregătești pentru grădiniță, lucrurile stau un pic altfel.

0b1a7db12641eb75094ff0766c3eb246

Ca educatoare, atunci când îți alegi îmbrăcămintea pentru ziua respectivă, trebuie să ții cont de mai mulți factori:

– ai mobilitate maximă în ținuta aceea?

– este rezistent materialul hainelor la spălări dese?

– dacă transpiri, apar pete la subraț?

– are valoare sentimentală outfitul pe care îl alegi?

Da, pentru că nu poți să te îmbraci oricum atunci când ai de-a face cu oamenii în miniatură. Oricât ți-ai dori tu să strălucești în outfitul ales, există mari șanse ca acesta să nu fie cel mai potrivit pentru lucrul cu copiii.

Atunci când îți alegi o pereche de pantaloni, trebuie să te gândești că există o foarte mare posibilitate să fii nevoită să te apleci des, să te așezi pe jos, să stai pe vine, să alergi etc. Iar dacă pantalonii sunt prea strâmți iar materialul nu e tocmai elastic, e aproape inevitabil să te trezești cu o gaură între picioare de toată frumusețea. De asemenea, dacă sunt pantaloni cu talie joasă, iar tu nu obișnuiești să porți curea, mai apare varianta ca atunci când te așezi pe vine, să ți se vadă chiloțeii și să te trezești cu un mic șugubăț că te trage de ei și râde în hohote.

Atunci când alegi bluza pe care o vei purta la grădiniță, trebuie să iei în considerare faptul că vei transpira. Dacă ești o educatoare dedicată, care muncește cu adevărat cu copiii și nu stă doar la catedră toată ziua, dând indicații în stânga și-n dreapta, nu ai cum să nu transpiri. De ce? Pentru că toată ziua te afli într-o continuă mișcare: ba legi niște șireturi, ba te chinui să închei niște nasturi (din ăia mici, mici, mici de zici că au fost concepuți sub lupă), ba fugi după Costeluș să-l prinzi înainte să-i arunce-n cap jucăria lui Săndel, ba cânți și dansezi, ba joci prinselea în sala de joacă, ba îi gâdili și-i iei în brațe, ridicându-i „sus, doamna, sus de tot!”. Iar dacă bluza ta e strâmtă și dintr-un material sintetic, riști să stai cu balta la subsuoară toată ziulica.

Și nu în ultimul rând, orice ținută ai alege pentru o zi de muncă la grădiniță, trebuie să te gândești că există o șansă mare ca aceasta să fie distrusă. Adică, înainte să pleci de acasă, trebuie să te uiți în oglindă și să zici: „băi, dacă nu mă întorc cu hainele întregi acasă, nu o să-mi pară prea rău!”. Și asta pentru că micuții sunt imprevizibili. Nu știi când i se face rău unuia, căci a mâncat micul dejun prea cu poftă și se nimerește să fii prin preajmă când dă la peștișori; nu știi când îl ții în brațe pe altul și de emoție o pune de un pipi cald pe pantalonii tăi; nu știi când vine o armată întreagă de micuți să te îmbrățișeze (da, toți odată) și își șterg toți năsucurile de bluza ta. De altfel, mai există și variantele „tras de bluză”, „stropit cu acuarele”, „mâzgâlit cu carioci” etc. Iar dacă hainele nu sunt prea rezistente la multe spălări, cam riști să-ți iei adio de la ele mai curând decât credeai.

Despre pantofi nu cred că mai e cazul să vă povestesc. Bănuiesc că vă dați seama că e cam imposibil să muncești în grădiniță, încălțată în pantofi cu toc. Doar dacă ești sado-masochistă…

De aceea, noi, educatoarele, avem câteva zile în an când putem să strălucim în voie. Avem o serie de ocazii deosebite, în care putem să ne scoatem de la naftalină hainele „bune” și să le purtăm fără teamă.

Da, dragii mei, vorbesc despre serbări și întâlniri cu părinții. Abia atunci, reușim să ne punem rochia care așteaptă de un semestru pe umeraș, în șifonier, să încălțăm pantofii strălucitori și să ne dichisim ca la carte. Pentru că doar în acele clipe nu suntem singurii adulți din încăpere și-n caz de ceva, mai putem să ne ascundem după draperie. Glumesc (în mare parte)!

Eu mi-am pregătit deja ținuta pentru petrecerea de Crăciun a piticoților mei. Mi-am ales de pe magazinul online ANSWEAR, o rochie neagră cu model colorat din colecția Desigual. Croiala este făcută în stil cloș, cu decolteu rotund și mânecă lungă.

Nu am ales ceva mai extravagant pentru că, deși evenimentul este unul deosebit, tot voi dansa și cânta cu micuții, tot îi voi îmbrățișa și îi voi smotoci iar rochia aceasta pare destul de confortabilă. Nu-mi fac griji pentru eventualele pete de transpirație, întrucât culoarea este închisă și nu se vor observa atât de tare; iar lungimea este ideală pentru orice fel în care voi fi nevoită să mă așez/ridic/țopăi.

Dar inserțiile decorative sunt principalul motiv pentru care am ales rochia Desigual. Îmbinarea culorilor și a formelor se asortează perfect cu veselia și chicotelile piticoților mei.

Pentru încălțăminte încă nu m-am hotărât, dar dacă voi dobândi curaj într-o lună de zile, voi alege varianta unor botine cu toc gros, Gino Rossi.

full_img_817859

Acest text a fost scris pentru proba 18 a concursului Superblog, sponsorizată de ANSWEAR.

sursa foto: pinterest.com; answear.ro

Curs de prim ajutor – „În cel mai rău caz, îi poți salva viața!”

O să încep cu o întrebare: de ce nu se organizează mai multe cursuri de prim ajutor? Pe bune, acum! Cine nu și-ar dori să știe cum să salveze un om, într-o situație critică? Chiar dacă nu ești un om renumit pentru bunătatea de care dai dovadă, măcar din vanitate și tot îți dorești la un moment dat să salvezi o viață și să devii erou, recompensat cu medalii și statuie în piața mare.

Lăsând gluma la o parte, însă, am participat săptămâna trecută la un curs de prim ajutor, organizat de MedLife, în parteneriat cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi şi Serviciul de Asistenţă Medicală a Municipiului Galaţi, în cadrul proiectului „Copii sănătoși, părinți fericiți”. 

Curs de Prim ajutor - Med Life Galați

De când s-a întâmplat nenorocirea cu tinerii din Colectiv, m-am tot gândit la instruirea oamenilor pentru situații critice și am realizat că interesul pentru acest lucru este foarte scăzut. Pe principiul „n-o să mi se întâmple tocmai mie”, oamenii chiar se lasă purtați de „mâna destinului” și ajung, de cele mai multe ori, să o ia în marea freză!

Ei bine, eu nu sunt atât de optimistă încât să mă gândesc că nu mi se poate întâmpla ceva rău vreodată, așa că atunci când am primit propunerea de a participa la această instruire de prim ajutor, am spus „DA” ca la starea civilă: tare și răspicat!

Curs de Prim ajutor6Drept urmare, pe data de 21.07.2016, la ora 9.00 AM m-am așezat pe ultimul scaun din sala de curs improvizată a celor de la MedLife Galați, mi-am luat agenda albastră și pixul MedLife în brațe și am început să dau nerăbdătoare din piciorul drept. Când am văzut, însă, că trece sfertul academic și în sală nu mai pătrunde nimeni, m-am gândit că ori gălățenii sunt total nepăsători când vine vorba de educația sanitară, ori am înțeles eu greșit ora începerii cursului. Din fericire, varianta numărul doi a fost cea câștigătoare iar la ora 9.30 sala s-a umplut și s-a dat startul cursului de prim ajutor.

Scenariul a fost familiar de la bun început, termenii științifici fiind strecurați în explicații fără să ridice prea multe semne de întrebare deasupra capetelor noastre.

După introducerea minuțios realizată de doamna doctor Mihalache Dana, a intrat în sală un domn înalt, impunător, îmbrăcat în roșu iar toate perechile de ochi și ochelari din sală s-au mutat în direcția sa. Fiind voluntar la SMURD, a reușit să ne introducă foarte ușor într-un scenariu de situație critică, descriindu-ne cu exactitate toți pașii care trebuie urmați.

  • Cum să intervenim la o persoană aflată în SCR (Stop cardiorespirator)

1.Se evaluează și se asigură salvatorul și victima, în vederea descoperirii și eliminării sau minimalizării riscurilor. 

Mai pe scurt, dacă eu ca educatoare intru în sala de clasă și-l găsesc pe Ionică (asta ca să iau exemplul oferit la curs) întins pe jos, inconștient, înainte să sar pe el să îl salvez, trebuie să mă asigur că nu mi se va întâmpla ceva dacă mă apropii de el. Că dacă se înmulțesc victimele, rămânem fără salvatori!

2. Scuturați și întrebați: „Vă simțiți bine?”, „Mă auziți, deschideți ochii!”

Adică mă asigur că victima e victimă cu adevărat și nu doar s-a întins pe jos, cu scopul unui scurt nani după micul dejun. Ori îl scutur, cum sugerează ghidul, ori îi bat din palme la ureche și îl strig pe nume, urmărindu-i reacția sau lipsa ei.

3. Dacă victima nu reacționează, strigați după ajutor!

Chiar dacă eu am învățat acum care-s pașii pe care trebuie să-i fac în continuare, tot am nevoie de cineva care să sune la 112 și să cheme o ambulanță. De preferat, persoana în cauză trebuie să fie calmă și să nu bocească în telefon, în timp ce dă detalii despre starea lui Ionică: „Văleleleu, mă ia cu leșin! Copilu’ moare, săriți!”

4. Verificarea respirației

Până ajunge ambulanța la locul cu pricina, nu trebuie să stai rezemat de perete, uitându-te la copil și rugându-te la Alah, Buddha și alți Dumnezei să-l salveze. Îi verifici respirația, după ce i-ai eliberat căile aeriene (îl așezi cu fața în sus, te așezi în genunchi, lateral de el și cu o mână plasată pe frunte îi împingi capul pe spate, cât se poate de mult și-n același timp, cu două degete de la mâna cealaltă plasate sub bărbie, urmărești ridicarea acesteia.)  De ce e nevoie de asta? Ca să nu-și „înghită limba”!

Apoi, te uiți atent să nu existe în cavitatea bucală vreun obstacol (resturi alimentare, vomă, secreții, sânge – și pentru că vorbim de copii – orice obiect care n-are ce căuta acolo!) și dacă apare, îl înlături cu ajutorul degetelor. Îi întorci capul într-o parte și cu degetele arătător și mijlociu de la o mână, învelite într-o compresă, eventual, încerci să-i îndepărtezi obstacolul. Apoi îl readuci la poziția inițială și te asiguri că are căile aeriene eliberate.

Respirația se verifică timp de 10 secunde prin:

– privirea pieptului;

– ascultarea respirației;

– simțirea suflului pe obraz.

5. Dacă Ionică respiră normal după toate aceste manevre, îl poți așeza în poziția laterală de siguranță:

Curs de Prim ajutor - PLS

Dacă nu, se dă startul la RCP (resuscitare cardiopulmonară)

Inițial, 5 ventilații:

Apoi, dacă nu e nicio schimbare, 15 compresiuni toracice externe (la adult – 30) cu 2 respirații artificiale, de 5 ori consecutiv.

Se verifică respirația și, după caz, se reia RCP-ul până la sosirea ambulanței.

Multe lucruri au fost accentuate la acest curs de prim ajutor, pe care nu reușesc să le cuprind aici nici cu mama filmulețelor și explicațiilor; așa că vă recomand din tot sufletul să participați când veți avea ocazia, fie că e gratuit (cum am prins eu), fie că e cu cost. La urma urmei, viața unui om nu are preț!

Părerea mea e că orice persoană, indiferent de locul de muncă pe care-l are, indiferent dacă este părinte sau nu, ar trebui să participe la un astfel de curs și să dobândească aceste cunoștințe elementare.

Iar dacă vă temeți că mai rău îi veți face victimei, în loc să o salvați, Legea Bunului Samaritean vă protejează. Cum spunea și domnul de la curs:

„În cel mai rău caz, îi poți salva viața!”. 

13775609_863192600453536_8819495638075318221_n

sursa foto: arhivă personală + pinterest.com

 

%d bloggers like this: